UPR

Mecanismul internațional de evaluare periodică universală

Scop
Procesul UPR
România în procesul UPR

Mecanismul internațional de evaluare periodică universală (Universal Periodic Review-UPR) este singurul mecanism global care examinează situația drepturilor omului în toate statele membre ale Națiunilor Unite și, totodată, un proces unic, ce presupune o revizuire periodică a situației drepturilor omului din toate cele 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite, în care statele își oferă reciproc recomandări constructive legate de drepturile omului, contribuind astfel la îmbunătățiri concrete ale drepturilor omului în lumea întreagă.
UPR este o inovație semnificativă a Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO), care se bazează pe un tratament egal pentru toate țările membre. Prin acest mecanism, statelor li se oferă posibilitatea de a declara acțiunile pe care le-au luat în scopul îmbunătățirii situației drepturilor omului în țările lor și pentru a depăși provocările cu privire la drepturile omului. UPR include, de asemenea, un sistem de distribuire al celor mai bune practici privind drepturile omului în întreaga lume.

Scopul UPR

Scopul final al UPR este acela de a îmbunătăți situația drepturilor omului în fiecare țară cu consecințe semnificative pentru oamenii din întreaga lume. UPR îşi propune să promoveze, să susțină și să extindă promovarea și protecția drepturilor omului pe teren. Pentru atingerea acestui obiectiv, UPR procedează la evaluarea progreselor/ activităţii statelor în domeniul drepturilor omului şi a încalcărilor drepturilor omului ori de căte ori acestea au loc. UPR își propune, de asemenea, să ofere asistență tehnică statelor și să le sporească capacitatea de a face față în mod eficient provocărilor legate de drepturile omului și de a împărtăși cele mai bune practici în domeniul drepturilor omului, între statele și alte părți interesate.

Mecanismul UPR

Procesul UPR include cinci pași:

-  Prezentarea unui raport național de către țara în curs de examinare;
-  O înfățișare în fața Grupului de lucru pentru revizuirea periodică universală a Consiliului pentru Drepturile Omului, moment în care alte țări pun întrebări și fac recomandări țării în curs de examinare;
-  Adoptarea raportului Grupului de lucru care include un rezumat al discuției și recomandările făcute de alte state;
-  Prezentarea unui răspuns oficial cu privire la recomandările care indică ce recomandări acceptă țara supusă examinării și pe care nu o acceptă (note); și
-  Adoptarea rezultatului revizuirii de către Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului

Revizuirile sunt efectuate de către Grupul de lucru al UPR, format din cei 47 de membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului. Fiecare revizuire a statului este asistată de un grup de trei state, cunoscut sub numele de "troika", care servesc drept raportori. Troika poate grupa probleme sau întrebări care să fie discutate cu statul în curs de examinare pentru a se asigura că dialogul interactiv are loc într-o manieră ordonată. Sunt discutate: cadrul intern privind drepturile omului, măsurile luate pentru a promova și proteja drepturile omului în țară, problemele legate de drepturile omului și măsurile luate pentru remedierea încălcărilor acestora.

ONG-urile au posibilitatea de a furniza informații ce pot fi adăugate la raport. Acestea pot fi menționate de către oricare dintre statele care participă la discuția interactivă în timpul revizuirii la reuniunea Grupului de lucru. ONG-urile pot participa la sesiunile Grupului de lucru UPR și pot face declarații la Sesiunea ordinară a Consiliului pentru Drepturile Omului atunci când sunt luate în considerare rezultatele examinărilor de stat. Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului a lansat "Ghidul tehnic pentru prezentarea părților interesate". 

Documentele pe care se bazează analiza sunt: 1) informațiile furnizate de statul în curs de examinare, care pot lua forma unui "raport național"; 2) informațiile conținute în rapoartele experților și grupurilor independente în materie de drepturile omului și alte entități ale ONU; 3) informații de la alte părți interesate, inclusiv instituțiile naționale pentru drepturile omului și organizațiile neguvernamentale.

În urma revizuirii de către Grupul de lucru, un raport este pregătit de către troika, cu implicarea statului în curs de revizuire și asistență din partea Biroului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR). Acest raport, denumit "Raportul final", oferă un rezumat al discuției care cuprinde întrebările, comentariile și recomandările formulate de state către țara în curs de revizuire, precum și răspunsurile statului revizuit.

Statul revizuit are posibilitatea de a face comentarii preliminare cu privire la recomandări, alegând să le accepte sau să le noteze. Atât recomandările acceptate, cât și cele consemnate sunt incluse în raport. După ce raportul a fost adoptat, pot fi făcute modificări de redactare ale raportului de către state pe propriile declarații în următoarele două săptămâni. Raportul trebuie apoi adoptat în Sesiunea plenară a Consiliului pentru Drepturile Omului. În timpul sesiunii plenare, statul examinat poate răspunde la întrebări și probleme care nu au fost abordate în mod suficient în cadrul Grupului de lucru și pot răspunde la recomandările formulate de statele în timpul revizuirii.

Responsabilitatea principală a statului este cea de a pune în aplicare recomandările conținute în rezultatul  (Raportul) final. UPR asigură că toate țările sunt responsabile atât în caz de progres, cât și în caz de  eșec în implementarea acestor recomandări. Comunitatea internațională va contribui la punerea în aplicare a recomandărilor și concluziilor privind consolidarea capacităților și asistența tehnică prin consultarea țarii în cauză. Consiliul va aborda cazurile în care statele nu cooperează, dacă se consideră a fi o măsură necesară.

Consiliul pentru Drepturile Omului decide cu privire la măsurile pe care ar trebui să le ia în caz de necooperare a unui stat cu UPR.

România în procesul UPR

Cel de-al treilea ciclu UPR – 2018

Revizuirea României a avut loc la cea de-a treia reuniune, la data de 16 ianuarie 2018. La cea de-a 10-a ședință, care a avut loc la data de 19 ianuarie 2018, Grupul de lucru a adoptat Raportul privind România.

O listă de întrebări pregătite în prealabil de Belgia, Brazilia, Cehia, Germania, Liechtenstein, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii a fost transmisă României prin intermediul Grupului troika (Document, Document, Document)

În perioada de raportare, Guvernul a luat mai multe măsuri pentru a-și îmbunătăți situația din punct de vedere instituțional și legislativ, privind protecția drepturilor omului.

Raportul național a fost structurat în conformitate cu recomandările din cea de a doua reexaminare, dintre care un număr mare a vizat protecția împotriva discriminării, în special împotriva romilor. Raportul național a subliniat importanța pe care autoritățile au acordat-o acestui subiect și au furnizat informații privind măsurile adoptate în legatură cu integrarea culturii romilor în programele școlare și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii și în sistemul de sănătate. Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome 2015-2020 a luat în considerare recomandări din partea Uniunii Europene.

 România a continuat să urmărească o politică ce vizează prevenirea și sancționarea tuturor forme de discriminare, Guvernul a elaborat și a adoptat Strategia națională "Egalitate, incluziune, diversitate" pentru perioada 2016-2020, pe baza recomandărilor Consiliului Europei și a Raportorului special pentru sărăcia extremă și drepturile omului.

Guvernul a acordat o tot mai mare importanță protecției drepturilor persoanele aparținând grupurilor vulnerabile. Prin urmare, a adoptat o serie de acte normative pentru a îmbunătăți protecția drepturilor persoanelor cu handicap, printre care șiStrategia națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016-2020 și Planul operațional privind implementarea strategiei naționale. Au fost luate mai multe măsuri privind reprezentarea juridică a persoanelor cu dizabilități, în timpul perioadei de raportare.

De exemplu, a fost adoptată Legea nr. 8 din 18 ianuarie 2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, prin care a fost desemnat și înființat Consiliul de monitorizare a implementării Convenției, mecanism independent de promovare, protecție și implementare a drepturilor garantate prin  Convenție.

Guvernul a continuat, de asemenea, să urmărească eforturile de reducere a sărăciei în rândul copiilor, inclusiv prin sprijinul financiar din partea Uniunii Europene. Toate strategiile naționalecare abordează excluziunea socială a diferitelor grupuri de copii vulnerabili  implică  necesitatea unui răspuns național integrat pentru abordarea factorilor multipli ai inegalității. Furnizarea de sprijin individualizat și integrat prin intermediul punctelor unice de intrare sau a managerilor de cazuri personalizate ar putea îmbunătăți eficacitatea și eficiența serviciilor sociale. În plus, în anul 2017, Parlamentul a adoptat o lege privind înființarea Ombudsmanului pentru copii, în urma recomandărilor unor organisme ale Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, instituție independentă care să supravegheze modul în care drepturile copilului vor fi respectate la nivel național în 2018.

În anul 2018 a fost înființat Avocatul Copilului, structură coordonată de un adjunct al Avocatului Poporului (Legea nr. 9/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului).

Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului, domnul Zeid Ra’ad Al Hussein, a incurajat România să depună eforturi pentru întărirea mecanismului național de raportare și follow-up în relația cu mecanismele internaționale și regionale pentru drepturile omului și obligațiile ce decurg din tratatele la care România este parte.

Aici pot fi consultate documentele privind cel de-al treilea ciclu de evaluare (aici)

Institutul Român pentru Drepturile Omului a participat la întâlnirea de lucru pentru finalizarea Raportului de țară, care a constituit baza de evaluare periodică universală (Universal Periodic Review –UPR), a Consiliului ONU pentru Drepturilor Omului, a gradului de aplicare și respectare a standardelor universal recunoscute în materie de drepturi și libertăți fundamentale de către statele membre ONU, organizată de Ministerul Afacerilor Externe. Raportul conține situația de ansamblu a performanțelor României în domeniul protecției și promovării drepturilor omului, eforturile și realizările autorităților guvernamentale, cât și aspectele problematice și dificultățile înregistrate în acest domeniu în România.

Pe parcursul anului 2018 Institutul şi-a îndreptat eforturile în direcţia  promovării și implementării standardelor internaționale privind drepturile femeilor în contextul evaluării de către Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării față de femei, a rapoartelor periodice șapte și opt privind implementarea Convenției ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.