Institutul Român pentru Drepturile Omului

Persoane cu dizabilități

Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (CDPD), adoptată în decembrie 2006 şi intrată în vigoare în mai 2008, reprezintă principalul instrument juridic internaţional de luptă împotriva discriminării persoanelor cu dizabilităţi. În Preambulul Convenţiei se recunoaşte că dizabilitatea este un concept în evoluţie ce rezultă din interacţiunea dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi de mediu care împiedică participarea lor deplină şi efectivă în societate în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

Convenţia stabileşte pentru statele membre obligaţia de a consulta îndeaproape şi de a implica persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile care le reprezintă în dezvoltarea şi implementarea legislaţiei şi în toate procesele de luare a deciziilor referitoare la problematica dizabilităţii, inclusiv în procesul de monitorizare a implementării Convenţiei.

Instrumente

Publicaţii

Puncte de vedere

Evenimente

Viaţă independentă şi integrarea în comunitate
Educaţia incluzivă
Dreptul la libertate şi securitate
Egalitatea și nediscriminarea
Participarea persoanelor cu dizabilități

Instrumente:

Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
Declaraţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
Reguli standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi

Recomandarea (2011) 14 cu privire la participarea persoanelor cu dizabilităţi în viaţa politică şi publică (a se vedea vol. Nediscriminare. Autonomie. Incluziune, pp: 134-148)
Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilităţi: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere

O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030

Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Legea 487/2002 republicata 2012, legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice (text preluat de pe www.legisplus.ro)


Publicaţii:

 

Puncte de vedere:


Evenimente

 

Conferința națională „Cu noi, nu pentru noi!”

În data de 22 martie, IRDO a participat la conferința națională „Cu noi, nu pentru noi”. Evenimentul s-a desfășurat la Biblioteca Națională și a fost organizat de către Consiliul Național al Dizabilității din România în parteneriat cu Federațiile Sindrom Down și Star of Hope. 
 
Obiectivul principal al conferinței a fost lansarea Federației Sindrom Down din România și analiza nevoilor specifice ale persoanelor care suferă de sindromul Down, precum și a problemelor cu care se confruntă familiile acestora în efortul de a le oferi o viață sustenabilă.
 
Federația Sindrom Down din România reprezintă uniunea a 21 de asociații de profil care doresc să creeze o voce comună și unitară în ceea ce privește nevoile, abilitățile, drepturile, incluziunea socială și dezvoltarea armonioasă a persoanelor cu sindrom Down.
 
Au fost discutate posibile mecanisme de cooperare între autorități și ONG-uri. Totodată, au fost expuse și dezbătute posibile măsuri de protecție și incluziune socială pentru persoanele cu sindromul Down. 
 
Directorul IRDO a subliniat importanța asigurării și respectării drepturilor persoanelor cu sindromul Down în România prin intermediul cooperării interinstituționale în vederea îmbunătățirii concrete a calității vieții acestora.
 
 
 
Întâlnire de lucru - „Modernizarea sistemului de evaluare a dizabilității în România”
 
În data de 18 aprilie, domnul Adrian Bulgaru, director executiv al Institutului Român pentru Drepturile Omului, a participat la întâlnirea de lucru din cadrul proiectului „Modernizarea sistemului de evaluare a dizabilității în România”, implementat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, în calitate de partener al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, cu asistență tehnică din partea Băncii Mondiale.

 

Mesajul Secretarului General al ONU
cu ocazia Zilei internaționale a persoanelor cu dizabilități, 3 decembrie 
 
Anual, data de 3 decembrie marchează Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități. În acest an, mesajul Secretarului General al ONU se axează pe participarea persoanelor cu dizabilități în vederea unui răspuns la pandemia de COVID-19 care să fie mai incluziv, mai durabil și mai just.
 
„Realizarea drepturilor, a capacității de acțiune și de conducere a persoanelor cu dizabilități va contribui la realizarea viitorului nostru comun. 
 
Pentru a atinge Obiectivele de Dezvoltare Durabilă avem nevoie de implicarea tuturor, inclusiv a persoanelor cu dizabilități. În întreaga lume, persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative iau măsuri pentru a realiza prezentul apel: „Nimic despre noi, fără noi”. 
 
COVID-19 a evidențiat barierele și inegalitățile persistente cu care se confruntă cele 1 miliard de persoane cu dizabilități din întreaga lume, care au reprezentat unul dintre grupurile cele mai afectate în timpul pandemiei. 
 
Măsurile de răspuns și redresare în urma pandemiei care sunt incluzive din punct de vedere al dizabilității ar trebui să fie ghidate chiar de persoanele cu dizabilități, să creeze parteneriate, să abordeze nedreptatea și discriminarea, să extindă accesul la tehnologie și să consolideze instituțiile pentru a crea o lume post-COVID-19 mai incluzivă, mai accesibilă și mai durabilă.
 
Îndemn toate statele să aplice integral Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, să intensifice accesibilitatea și să demonteze toate obstacolele juridice, sociale, economice și de altă natură, cu implicarea activă a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor reprezentative ale acestora.
Cu ocazia acestei Zile internaționale a persoanelor cu dizabilități, să ne angajăm la construcția unui viitor durabil, incluziv și just pentru toată lumea, nelăsând pe nimeni în urmă.”
 
António Guterres

Secretarul General al ONU

 
 

Arhivă: 2016 - 2017 - 2018 - 2019


Viaţă independentă şi integrarea în comunitate

Având la bază principiul central al drepturilor omului potrivit căruia toate fiinţele umane se nasc egale în demnitate şi drepturi şi fiecare viaţă are aceeaşi valoare, art. 19 din Convenţia cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi recunoaşte dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilităţi de a trăi independent şi de a fi integrate în comunitate, cu libertatea de a alege şi de a deţine controlul asupra vieţii proprii.

Potrivit Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi viaţa independentă este o parte esenţială a autonomiei şi libertăţii individului şi nu înseamnă neapărat a trăi de unul singur. Ea nu trebuie interpretată doar ca abilitatea de a-şi desfăşura activităţile zilnice prin propriile puteri. Mai degrabă, ar trebui considerată drept libertatea de a alege şi de a deţine controlul, în concordanţă cu respectul pentru demnitatea inerentă şi autonomie individuală, aşa cum este consfinţită în art. 3 (a) din Convenţie.

Printre barierele identificate de Comitetul ONU în privinţa implementării articolului 19 se numără următoarele:
  (a) Negarea capacităţii juridice, fie prin legi şi practici formale sau în fapt prin punerea luării deciziei privind locul şi modul de trai în sarcina altei persoane;
  (b) Sprijin social şi modalităţi de protecţie inadecvate care să asigure viaţa independentă în cadrul comunităţii;
  (c) Cadrul juridic şi alocaţii de la buget inadecvate menite să asigure asistenţă personală şi sprijin individualizat;
  (d) Instituţionalizare fizică şi reglementată, inclusiv a copiilor şi tratament forţat în toate formele sale;
  (e) Lipsa strategiilor şi planurilor de dezinstituţionalizare precum şi investirea de fonduri în instituţii de îngrijire;
  (f) Atitudini negative, stigmate şi stereotipii care împiedică integrarea persoanelor cu dizabilităţi în comunitate şi accesul la asistenţa oferită;
  (g) Idei greşite despre dreptul de a trăi independent în cadrul comunităţii;
  (h) Lipsa de servicii şi facilităţi puse la dispoziţie, acceptabile, în limitele posibilităţilor materiale, accesibile şi adaptabile, în domenii precum transportul, îngrijirea sănătăţii, şcoli, spaţii publice, locuinţe, teatre, cinematografe, bunuri şi servicii precum şi în clădirile publice;
  (i) Lipsa de mecanisme de monitorizare adecvate pentru asigurarea implementării corespunzătoare a articolului 19, inclusiv participarea organizaţiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilităţi;
  (j) Insuficienta preocupare pentru dizabilitate atunci când se repartizează alocaţiile bugetare; şi
  (k) Descentralizare necorespunzătoare, care are drept urmare disparităţi între autorităţile locale şi şanse inegale de a trăi în mod independent în cadrul comunităţii în statul parte respectiv.

 A se vedea: Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi - Comentariul general privind art. 19 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități

 

Educaţia incluzivă

Educaţia incluzivă este esenţială pentru realizarea unei educaţii de înaltă calitate pentru toţi cei ce studiază, inclusiv cei cu dizabilităţi, precum şi pentru dezvoltarea unor societăţi incluzive, paşnice şi echitabile. Cu toate acestea educaţia persoanelor cu dizabilităţi se concentrează cel mai adesea pe abordarea deficienţei, pe invaliditatea lor reală sau percepută şi pe limitarea oportunităţilor la presupuneri preconcepute şi negative în legătură cu potenţialul lor.

Prin ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi statele s-au angajat să respecte, să protejeze şi să îndeplinească fiecare trăsătură caracteristică esenţială a dreptului la educaţie incluzivă: disponibilitatea, accesibilitatea, acceptabilitatea şi adaptabilitatea.

Astfel, obligaţia de a respecta presupune evitarea măsurilor care împiedică exercitarea acestui drept, cum ar fi o legislaţie care exclude anumiţi copii cu dizabilităţi din învăţământ, sau refuzul asigurării accesibilităţii ori a adaptării rezonabile.
Obligaţia de a proteja presupune luarea unor măsuri care împiedică amestecul unor terţe părţi în exercitarea acestui drept, de exemplu, părinţi care refuză să-şi trimită fiicele cu dizabilităţi la şcoală, sau instituţii private care refuză să înscrie persoane cu dizabilităţi pe baza deficienţei de care suferă.

Obligaţia de a îndeplini presupune luarea unor măsuri care să permită şi să ajute persoanele cu dizabilităţi să-şi exercite dreptul la educaţie, de exemplu, măsuri prin care instituţiile de învăţământ să fie accesibile şi prin care sistemul de învăţământ este adaptat corespunzător în privinţa resurselor şi a serviciilor.

A se vedea: Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi - Comentariul general privind art. 24 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi 

 

Dreptul la libertate și securitate

Libertatea şi securitatea persoanei reprezintă unul dintre cele mai preţioase drepturi de care trebuie să se bucure fiecare. Cu deosebire, toate persoanele cu dizabilităţi, şi mai ales persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi cu dizabilităţi psihosociale au dreptul la libertate în baza articolului 14 al Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (CDPD).

Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi a adoptat prezentele îndrumări pentru a clarifica o serie de aspecte privind implementarea de către state a art. 14 din Convenţie. Documentul face referire la aspecte privind:
 -    interzicerea cu desăvârşire a detenţiei pe motiv de incapacitate
 -    internarea împotriva voinţei sau fără consimţământ în instituţii de boli mintale
 -    tratamentul fără consimţământ pe durata privării de libertate
 -    protecţia persoanelor cu dizabilităţi private de libertate împotriva violenţei, abuzurilor şi relelor tratamente
 -    privarea de libertate pe motivul pericolului reprezentat de persoanele cu dizabilităţi, a aşa-zisei nevoi de îngrijire sau tratament, sau din orice alte motive
 -    detenţia persoanelor incapabile să compară într-un proces în sistemul justiţiei penale şi/sau incapabile de a fi supuse răspunderii penale
 -    condiţiile de detenţie a persoanelor cu dizabilităţi
 -    monitorizarea facilităţilor din locurile de detenţie şi revizuirea punerii în detenţie
 -    măsurile de siguranţă
 -    consimţământul liber exprimat şi în cunoştinţă de cauză în situaţii de urgenţă şi de criză
 -    accesul la justiţie, despăgubirile şi compensaţiile.

A se vedea: Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi - Orientări privind art 14 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (traducere IRDO)
 

Egalitatea și nediscriminarea

Egalitatea şi nediscriminarea sunt atât principii și cât drepturi fundamentale ale dreptului internațional al drepturilor omului. Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă că fiecare persoană este egală în demnitate şi drepturi şi condamnă discriminarea pe un număr neexhaustiv de motive, iar Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD) reflectă evoluţia modului de gândire şi de abordare al Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la acestea.

CDPD se referă la egalitate şi nediscriminare în articolul 3 ca principii şi în articolul 5 ca drepturi, acestea reprezintă, de asemenea, un instrument interpretativ pentru toate celelalte principii şi drepturi consacrate în acest document.

Potrivit Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, promovarea egalităţii şi combaterea discriminării reprezintă obligaţii care se suprapun şi care necesită o realizare imediată, ele ne făcând obiectul unei realizări progresive.

Prin Comentariul general nr. 6, Comitetul ONU vine să clarifice o serie de aspecte privind interpretarea și implementarea art. 5 din Convenție. Sunt analizate din perspectiva dizabilității expresii și termeni precum: „în condiţii de egalitate cu ceilalţi”, „protecţia egală a legii”„egalitatea incluzivă”,„discriminare intersecțională”, „adaptare rezonabilă”. De asemenea, documentul face referire la legătura dintre art. 5 și celelalte articole specifice ale Convenţiei. Astfel, cu privire la articolul 19, privind viaţa independentă şi integrarea în comunitate, Comitetul ONU subliniază faptul că „instituţionalizarea este discriminatorie deoarece demonstrează incapacitatea de a dezvolta, în comunitate, servicii de suport pentru persoanele cu dizabilităţi, care sunt forţate să renunţe la participarea în viaţa comunităţii pentru a primi tratament. Plasarea persoanelor cu dizabilităţi în instituţii, ca o condiţie prealabilă pentru a beneficia de serviciile publice de sănătate mintală, constituie un tratament diferenţiat pe baza dizabilităţii şi, prin urmare, este discriminatoriu”.

Domeniul larg de aplicare acoperit de articolul 5 derivă din necesitatea de eradicare şi combatere a acțiunilor discriminatorii bazate pe dizabilitate și de adoptare a unor măsuri care să permită acestor persoane să beneficieze, în condiții de egalitate cu ceilalți, de aceleași drepturi.

A se vedea: Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități – Comentariul general nr. 6 (2018) privind egalitatea și nediscriminarea (traducere IRDO)

 

Participarea persoanelor cu dizabilități

Comentariul general nr. 7 (2018) al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități are rolul de a clarifica obligaţiile statelor părţi ce decurg din articolele 4 (3) şi 33 (3) ale Convenţiei pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), articole ce privesc implicarea acestor persoane și a organizațiilor care le reprezintă în procesul de monitorizare a implementării Convenției.

În repetate rânduri, Comitetul ONU a atras atenția asupra faptului că statele membre au obligația de a se consulta în elaborarea şi punerea în aplicare a legislaţiei şi a politicilor publice, cu persoanele cu dizabilităţi prin intermediul organizaţiilor lor reprezentative, inclusiv cele care reprezintă femeile şi copiii cu dizabilităţi.

Dreptul de participare este un drept civil şi politic şi o obligaţie cu aplicare imediată, care nu este supusă niciunei restricţii, care trebuie să se aplice proceselor de luare a deciziilor, de implementare şi de monitorizare a Convenţiei. În acest sens, prin garantarea participării organizaţiilor persoanelor cu dizabilităţi la fiecare dintre aceste etape, persoanele cu dizabilităţi ar putea să identifice şi să indice măsuri care ar putea fie să le promoveze, fie să le împiedice drepturile.

În opinia Comitetului ONU participarea deplină şi efectivă trebuie înţeleasă ca un proces, şi nu ca un eveniment individual ce are loc o singură dată.

A se vedea: Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități – Comentariul general nr. 7 (2018)

Înapoi la cuprins