Puncte de vedere


Punct de vedere privind respectarea drepturilor persoanelor vârstnice

Standardele internaționale și legislația națională privind drepturile omului oferă cadrul normativ pentru situații de urgență. Unele drepturi au caracter absolut ceea ce semnifică faptul că nu pot fi afectate în nicio împrejurare (dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii și relelor tratamente) în timp ce alte drepturi sunt relative și pot fi restricționate (dreptul la respectarea vieții private și de familie, de exemplu, atunci când este necesar să protejăm sănătatea ca valoare socială). Pentru drepturile civile și politice, cum ar fi libertatea de mișcare și de întrunire, a fost elaborat un set de principii în funcție de care se stabilește posibilitatea de aplicare de limitări în timpul unei situații de urgență. În conformitate cu Principiile de la Siracusa[i], limitările trebuie să fie stabilite de drept, să răspundă la o necesitate publică sau socială presantă și să urmărească un scop legitim.

Dreptul la sănătate, reglementat în art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, este strâns legat și dependent de realizarea celorlalte drepturi ale omului, atât civile și politice, precum dreptul la viață, la nediscriminare, interzicerea torturii, respectarea intimității, dreptul la informație, la libertatea de asociere, cât și economice, sociale și culturale, precum dreptul la hrană, la locuință, la muncă, la educație ș.a.

Dreptul la sănătate este consacrat în art. 34 din Constituție, care prevede „dreptul la ocrotirea sănătății este garantat”. Însă, dreptul la sănătate nu este unul absolut, exercitarea acestuia putând fi restrânsă în condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție. Este important de subliniat faptul că măsura restrângerii unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Ținând cont de caracterul interdependent al drepturilor omului și de aspectul (desprins din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) potrivit căruia dreptul la sănătate se află în raport de condiționare directă cu dreptul la viață privată, restricționarea acestuia din urmă în scopul asigurării realizării dreptului la sănătate este un element care impune o analiză minuțioasă. Potrivit expunerilor de considerente ale ambelor Decrete referitoare la instituirea/prelungirea stării de urgență, restrângerea exercițiului unor drepturi nu trebuie să afecteze substanța lor, ci să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit.

Deși nu este prevăzut în mod expres în conținutul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la sănătate a fost inclus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în conținutul dreptului la viață privată astfel cum acesta este reglementat de art. 8 din Convenție. Astfel, noțiunea de „viață privată” nu se limitează la un „cerc intim”, în care o persoană își poate trăi viața așa cum dorește, excluzând din acest cerc lumea exterioară. Respectarea vieții private trebuie să includă, de asemenea, într-o anumită măsură, dreptul de a stabili și dezvolta relații cu alte persoane precum și activitățile profesionale sau comerciale.[ii]

În sfera de cuprindere a art. 8 din Convenție este inclus și dreptul la dezvoltare personală și dreptul de a stabili și dezvolta relații cu alte persoane și lumea înconjurătoare. Această componentă a dreptului la viață privată și de familie este în strânsă corelație cu dreptul membrilor unei familii de a se bucura unul de compania celuilalt. Pornind de la aceste considerente, adoptarea unor măsuri în vederea extragerii persoanelor vârstnice din mediul familial și introducerea acestora în spații instituționalizate constituie o încălcare a vieții private și de familie, fiind, totodată, susceptibilă de a produce repercusiuni asupra stării de sănătate fizică și mentală a persoanelor vizate de această măsură. Cu titlu de exemplu, Curtea a constatat, încălcarea art. 8 într-o cauză în care reclamantul a fost ținut izolat mai mult de un an, separat de familia sa.[iii]

Ingerința autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată este admisă în măsura în care aceasta este apreciată ca fiind necesară într-o societate democratică. Principiul subsidiarității propriu sistemului convențional de drept în temeiul căruia autoritățile naționale sunt competente să evalueze în mod optim situația de la nivel intern este sintetizat în marja de apreciere stabilită în favoarea statelor pentru ca acestea să evalueze caracterul necesar al ingerinței autorităților publice în exercițiul dreptului la viață privată. În acord cu jurisprudența Curții, termenul necesar descrie existența unei nevoi sociale imperioase. Având în vedere particularitățile naționale, aceasta va fi analizată în mod diferit în funcție de circumstanțele cazului. De asemenea, Curtea a afirmat că, pentru a stabili dacă măsurile de ingerință sunt „necesare într-o societate democratică”, trebuie analizat, în lumina cauzei respective în ansamblul său, dacă motivele invocate pentru justificarea măsurilor sunt relevante și suficiente și dacă măsurile au fost proporționale cu scopurile legitime urmărite.[iv]

În contextul pandemiei COVID-19, garantarea drepturilor persoanelor vârstnice este un demers confruntat cu o seamă de provocări generate de vulnerabilitățile biologice și fiziologice specifice acestei categorii sociale dar și de dificultatea identificării unor soluții viabile la nivel social și instituțional. Dreptul la sănătate (în dimensiune fizică și psihică) al persoanelor vârstnice este susceptibil de multiple amenințări. În accepțiunea experților ONU, promovarea și realizarea efectivă a drepturilor persoanelor vârstnice impune luarea în considerare a unor problematici diverse precum discriminarea, sărăcia, violența, abuzul, lipsa/restricționarea accesului la măsuri și servicii specifice.

Potrivit ONU[v], luarea în considerare a diverselor circumstanțe sociale specifice persoanelor vârstnice și respectarea demnității umane a acestora sunt repere necesare în aplicarea măsurilor de distanțare socială astfel încât să nu crească izolarea socială și să nu se producă rezultate mai grave în starea de sănătate a vârstnicilor. Distanțarea socială este un mijloc important în prevenirea și combaterea infectării cu COVID-19 care trebuie să fie implementat în corelație cu oferirea unui suport adecvat persoanelor vârstnice; în caz contrar, distanțarea socială poate duce la adâncirea izolării persoanelor în vârstă într-un moment dificil în care acestea au nevoie de mai mult sprijin și de conviețuirea cu membrii familiei. Potrivit ONU, inclusiv pentru persoanele vârstnice care locuiesc cu alți membri ai familiei, aplicarea măsurilor de distanțare socială trebuie să se realizeze după consultare prealabilă a acestora și în mod voluntar.

Astfel, în accepțiunea comunității internaționale, protecția segmentului persoanelor vârstnice implică o abordare comprehensivă fundamentată atât pe protecția sănătății cât și pe menținerea implicării vârstnicilor și respectarea demnității lor.

La nivel regional-european este promovată aceeași paradigmă cu privire la problematica drepturilor persoanelor vârstnice. Prin Declarația emisă la data de 20 martie 2020[vi] de Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei este subliniată importanța cultivării solidarității inter-generaționale și a asumării responsabilității colective în vederea sprijinirii populației vârstnice. Măsurile de distanțare socială – deși necesare – trebuie să fie aplicate de natură să ia în calcul nevoile speciale ale persoanelor vârstnice referitoare la protecția acestora în fața sărăciei și excluziunii sociale. Declarația Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei privitoare la protecția persoanelor vârstnice în contextul epidemiei COVID-19 conchide cu recomandarea adresată statelor europene în conformitatea căreia este necesară reformarea sistemelor de îngrijire socială după actuala criză de sănătate iar un sistem de îngrijire socială care privilegiază sprijinul individualizat acordat persoanelor în vârstă, în timp ce promovează includerea deplină a acestora în comunitate, trebuie să fie în centrul acestor reforme.[vii]

Ocrotirea persoanelor vârstnice și asigurarea sănătății acestora în cadrul familiei reprezintă principii implementate în normativul Consiliului Europei. Prin Recomandarea Comitetului de Miniștri (2014)2[viii] este subliniată necesitatea asigurării serviciilor de îngrijire a sănătății persoanelor vârstnice în cadrul comunității de apartenență cu finalitatea de a fi asigurată continuitatea șederii vârstnicilor în propria locuință.

Garantarea dreptului la sănătate al persoanelor vârstnice în sensul realizării sub toate aspectele sale trebuie să aibă în vedere dimensiunea fizică și cea psihică. În scopul atingerii acestui deziderat, egalitatea și nediscriminarea sunt referențiale care trebuie să fie integrate. În consecință, măsurile specifice stării de urgență se impun a fi aplicate în mod nediscriminatoriu în raporturile dintre persoanele vârstnice și alte segmente sociale.

Apreciem că garantarea dreptului la sănătate al persoanelor vârstnice se realizează prin integrarea următoarelor aspecte:

Participare.Măsurile ce vizează persoanele vârstnice trebuie adoptate cu implicarea și consultarea acestora și a organizațiilor reprezentative lor.

Dreptul la informare.Majoritatea vârstnicilor utilizează canalele de informare clasice, respectiv televizor și radio, astfel, trebuie să se ia în considerare ca mesajele transmise să asigure informarea în mod transparent, adecvat și într-un limbaj accesibil publicului larg.

Dreptul la îngrijire.Având în vedere faptul că cea mai mare pondere a celor mai în vârstă – cu vârsta de 75 de ani și peste – trăiesc în regiuni rurale, iar mai mult de o treime dintre membrii acestora trăiesc singuri. Această populație este extrem de vulnerabilă la sărăcie, excludere și lipsa accesului la servicii de sănătate și îngrijire de lungă durată.[ix]

Orice centru de îngrijire a persoanelor vârstnice trebuie să beneficieze de echipamente de protecție și dezinfectanți într-o cantitate care să răspundă nevoilor îngrijitorilor și beneficiarilor. Trebuie avut în vedere că există numeroase probleme din prisma lipsei de personal, caz în care sunt necesare metode de suplimentare a acestuia în vederea asigurării îngrijirii corespunzătoare a beneficiarilor. De asemenea, este important de menționat că trebuie avută în vedere și sănătatea mintală a beneficiarilor, orice măsură de izolare poate avea efecte negative asupra acestora.

Discriminarea pe criteriul vârstei.Deși este adevărat că persoanele vârstnice se află în grupa cu cel mai mare risc de îmbolnăvire, stigmatizarea acestora ca persoane fragile, pasive sau ca povară reprezintă o încălcare a demnității lor.[x] Indiferent care sunt măsurile adoptate în perioada stării de urgență, nu trebuie subminate autonomia și demnitatea persoanelor în vârstă.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că vârstnicii nu formează un grup omogen. Măsurile adoptate cu privire la această categorie trebuie să ia în considerare situația financiară, dar și starea de sănătate. Orice discriminare poate duce la acceptarea mai ușoară (de către populație) a unor restricții mai dure asupra drepturilor acestora pentru perioade mai lungi, fără existența unor măsuri compensatorii.

Violența împotriva persoanelor vârstnice.La fel ca și alte categorii vulnerabile, și în cazul persoanelor vârstnice există riscul de a deveni victime ale violenței, inclusiv ale violenței domestice. Într-o perioadă ca aceasta trebuie să le fie oferite alternative, așa cum se oferă alternative victimelor violenței domestice, de exemplu centre de asistență pentru victimele violenței domestice, însă, este esențial ca asemenea centre să dispună de mijloacele și resursele necesare pentru îngrijirea persoanelor vârstnice.

Violența poate reprezenta un fenomen îngrijorător și în centrele de îngrijire/rezidențiale și, dacă nu există mijloace de comunicare cu familia/prieteni/cunoștințe, este deosebit de dificil de semnalat această problemă.

 



[i]Principiile de la Siracusa din 1984 privind limitarea și derogarea dispozițiilor din Pactul internațional privind drepturile civile și politice (E/CN.4/1985/4)

[ii]Jurisconsultul Curții, Ghid privind art. 8 din Convenție - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței, actualizat la 31 decembrie 2018, p. 18.

[iii]Ibidem,p. 52.

[iv]Ibidem,p. 11.

[v]United Nations, Department of Economic and Social Affairs, ISSUE BRIEF:OLDER PERSONS ANDCOVID-19A Defining Moment for Informed, Inclusive and Targeted Response, https://www.un.org/development/desa/ageing/wp-content/uploads/sites/24/2020/04/POLICY-BRIEF-ON-COVID19-AND-OLDER-PERSONS.pdf

[vi]Council of Europe, Commissioner for Human Rights, Older persons need more support than ever in the age of the Covid-19 pandemic, 20 March 2020.

[viii]Recommendation CM/Rec(2014)2of the Committee of Ministers to member States on the promotion of human rights of older persons, https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=09000016805c649f.

[ix]Raport Banca Mondială (2014), Viață lungă, activă și în forță. Promovarea îmbătrânirii active în România, p. 44.


Vedeți întreg punctul de vedere aici

...mai multe puncte de vedere